Suad - "Arsa de vie"

Inainte sa incep sa scriu despre actiunea cartii , este foarte important sa aflati ca este o poveste adevarata iar cea care relateaza intamplarile este o fiinta reala, supravietutitoare a unei "crime de onoare" care a decis sa imparatseasca lumii adevarul despre viata ei de calvar in scopul ajutorarii celorlalte femei ce sunt tratate ca niste sclave in tari precum Cisiordania, Iordania, Pakistan, India, Iran, Irak si lista poate probabil continua,

 "Arsa de vie" este povestea unei fete din Cisiordania care era obligata sa mearga cu capul in pamant, repede pentru ca daca se uita la un barbat pentru macar o secunda, era considerata o sharmuta, o tarfa si ucisa. Femeile erau sclave, erau tratate mai rau decat vitele. Cu toate ca ele se ocupau de cresterea copiilor si de gospodarie, de pregatirea mancarii si de sot [in totalitate!] , barbatii considerauc a femeile nu le aduc niciun avantaj. Cu toate ca in momentul nuntii femeilor li se oferau cantitati imense de aur, barbatii considerau ca nu au nimic de castigat de pe urma lor. Daca o femeie nu era casatorita pana la varsta de 17 ani cel mult, era considerata o sharmuta si tot satul radea de ea. Daca o femeie nastea mai mult de 4 fete, trebuia sa le ucida imediat dupa nastere pentru ca era considerat acest lucru o dezonoare adusa familiei, in timp ce un baiat era un motiv de sarbatoare. Fetele nu aveau voie sa mearga la scoala, acest lucru fiind considerat prea inteligent pentru o fata , doar baietii aveau libertate deplina [puteau sa mearga la scoala, la cinema, sa se comporte cum vor, sa poarte ce vor]. Femeile erau batute la ordinea zilei - era considerat normal. Fetele erau ucise permanent - era considerat normal. Era considerat normal ca fetele sa poarte haine lungi si cenusii, sa urasca evreii si sa le urasca pe fetele care purtau fuste scurte pana la genunchi si se rujau. In mintile lor indoctrinate, acele fete erau sharmuta, fete usoare, tarfe.
   Suad este protagonista cartii, o fata careia soarta nu i-a suras pe toata perioada copilariei si nici in a adolescentei, o fata care a avut de suferit enorm pentru simplul fapt ca  a indraznit sa iubeasca si sa viseze la o casnicie. In satul ei, sa fi casatorita era idealul suprem. Fetele insa trebuiau sa isi astepte randul astfel ca , cu toate ca fusese ceruta in casatorie la varsta de 13 ani, sora ei Kainat in varsta de aproape 20 era inca "fata batrana" astfel acest ideal i-a fost refuzat. Insa ea se indragostete de un vecin cu masina si costum, cu incaltaminte [femeiele erau permanent desculte], un barbat cu care va ajunge sa se intalneasca pe ascuns si sa intretine relatii sexuale cu acesta pentru a nu-l  pierde. El stie ca daca se va afla, ambii vor fi ucisi insa nu are curajul de a o cere in casatorie in fata tatalui ei impunator. Astfel, cand acesta afla ca Suad este insarcinata alege calea lasului si fuge. Familia afla mai tarziu  si ia hotararea de a o ucide pe Suad. Aceste crime se numesc "crime de onoare" si se mai practica inca . Familia decide ca o fata care si-a "dezonorat" familia trebuie sa moara, aceasta ramane singura in casa impreuna cu cel ce o va ucide, el este considerat un erou si toata familia se bucura dupa ce cea ce i-a "dezonorat" dispare. Daca aceasta ramane in viata, familia este alungata din sat fiind astfel dezonorati pe viata. Suad ramane astfel singura in casa cu cumnatul ei Husein [parca] iar atunci cand se duce sa fiarba apa pentru a spala rufele el vine din spate si dupa ce ii spune ca se va ocupa de ea ii toarna benzina pe cap si ii da foc cu niste chibrituri. Suad alearga in camp pana se opreste undeva si niste femei o salveaza. De aici pana la ambulanta, Suad nu isi amineste nimic, doar simte ca alearga in continuare cu focul in spinare si dupa ce aceasta a fost oprit. Ajunge intr-un spital in care dupa mult chin va fi salvata de Jaqueline, o umanitara ce face parte din organziatia "Terre des hommes" fondata de Edmon Kaiser , asociatie ce se ocupa doar de copii. Va reusi sa o scoata din tara si sa ii redea o noua viata in Elvetia , insa Suad traieste tot timpul cu stigmatul trecutului si cu un secret ce o va bantui o mare pare din viata. In timp ce povesteste, Suad marturiseste teama ei pentru orice e fierbinte, plite electrice, prize ce nu sunt instalate bine, aspiratoare, chibrite, brichete, focul din semineu, teama ca o va urmari toata viata. Nu va putea niciodata sa se imbrace ca o femeie occidentala, sa mearga la plaja, sa se bucure din nou de soare si sa fi permanent urmarita de cosmaruri.

 "Arsa de vie" este o carte devastatoare ce trezeste din ignoranta pe cel ce o va citi. Am povestit putin mai mult actiunea pentru a va face sa intelegeti ce se intampla cu adevarat in aceste tari in care femeile sunt tratate ca niste simple obiecte , pentru a face o diferenta! Indiferent daca este vorba de semnarea unor simple petitii, de donarea unor bani, de voluntariat sau de a spune mai departe aceste lucruri, lumea trebuie sa stie ce se intampla si trebuie sa incercam sa ii oprim chiar si prin cea mai mica actiune.  Nu ramaneti indiferenti, nu treceti cu privirea, lucrurile acestea sunt acolo, chiar daca la departare , se intampla pe acelasi pamant si sub acelasi cer ca al nostru si trebuie sa dam dovata de UMANITATE. Astfel, pe langa citirea cartii , va rog nu fiti indiferenti! Nu spuneti "nu pot face nimic". Solutii exista intotdeauna, chiar daca in masura mica.