Inima de sticla
Te-am tinut in mainile mele prea strans
Te-am tinut intr-un loc prea ascuns
Iar acum inghet de frica
Tu nu te spargi,nu mori
Dar inima mea e din lut
Cand te tin in mainile mele nu-ti provoc fiori
Insa a mea s-a topit mult prea mult
Imi ingheti palmele, tremur
Insa tu, aproape de-a mea, zambesti sur
Ce trebuie sa fac, inima de sticla
Atunci cand te strang, sa nu-mi fie frica?
Sa devin la fel? Sa ma transform?
As deveni un suflet hidos, suflet diform
Departe de mine `ast gand ucigas
Al propriei crime eu nu sunt faptas
Atunci cand inima mea va fi tare
Atunci cand nu se va topi, va disparea in uitare
Poate a ta se va sparge si va striga
Insa va fi prea tarziu...inima de lut va disparea
Eu ti.am mai zis si pe forum ca nu.ti lipseste talentul si chiar ma intrebam de ce n.ai mai postat nimic pe acolo.Nu prea am ce sa comentez la poeziile tale,cel putin nu de rau:)))ideea e urmatoarea mi.ar placea sa te explorezi si sa te exploatezi mai mult ca artist,pentru ca de cate ori te citesc am acelasi sentiment(si.as vrea sa ma coplesesca mai multe emotii in acelasi timp citindu.ti versurile)Scrii foarte frumos!Felicitari!
ReplyDelete