Imashaghen

Karl Sanders

Simti nisipul sfaramandu-se sub picioarele tale? Poti simti caldura dogoritoare arzandu-ti fata, simti agonia? Ai senzaita ca te sufoci, nu poti inghiti si nu poti respira. Crezi ca vei muri si ca nu vei mai apuca ziua in care vei ajunge la destinatie. Te blestemi pentru decizia luata si -ti simti corpul devenind una cu nisipurile Saharei. Ai da orice pentru un strop de apa. Auzi voci, vezi siluete de cerneala murdara apropiindu-se de soare, vezi aerul  topindu-se si te intrebi daca intr-adevar mai traiesti.
  Nu ai crezut niciodata in Dumnezeu sau in Viata de Apoi ,asa ca acum ai putea la fel de bine sa fi mort, agonia ta fiind plata pentru viata murdara pe care ai dus-o. Dar nu, vocile sunt prea vii iar privile lor te inteapa prea tare. Traiesti. Esti fermecat de frumusetea lor: de pielea maslinie, de ochii lor provocatori, de pericolul in care esti in preajma lor .

 Deodata iti simti corpul ridicandu-se. Levitezi? Nu mai detii controlul asupra propriilor tai muschi si teama incepe sa-ti intunece gandirea. Ce s-a intamplat cu tine?Unde esti? Dar parca e mai bine acum cand  talpile nu te mai dor, cand nu mai trebuie sa cauti o farama de efort sa nu ramai ingropat in nisipuri.
  Incepi sa te misti lin si parca iti recapeti din nou forta.Cineva iti spune ceva neinteligibil si simti ca incearca sa-ti deschida gura. Tu ripostezi, el ...te salveaza. In sfarsit, dupa atat timp simti gustul apei din nou. Si cat de bine e sa gusti leacul mortii!


 Le auzi glasurile? Simti vantul racindu-ti pielea sangeranda? Ochii lor negri iti urmaresc fiecare pas. Un copil iti intinde ceva de mancare vizibil departandu-se de tine. Ii este teama? Nu-ti poti desclesta gura si realizezi ca ai fost la un pas de moarte. Ai vrea sa le multumesti, dar nici macar nu sti cine sunt. Noaptea se lasa incetul cu incetul iar tu adormi fara sa iti dai seama, in cantecele lor. Silueta unui om batran se apropie de foc si auzi un ultim cuvant: "Imashaghen"

 Adormi ...iar cand deschizi ochii din nou ,te vezi ingropat in nisip. O  durere insuportabila iti macina sufletul si spaima iti intuneca iar mintea. Unde esti? Vulturii roiesc in jurul tau, caldura te doboara si esti singur. Incerci sa te agati de ceva, sa te ridici dar nu prinzi in mainile tale decat pielea Saharei. Te simti abandonat, glasurile nu mai sunt iar singurii ochi ce te mai privesc acum sunt cei ai lacomiei. Te-au abandonat? A fost doar morgana? Esti mort?